We are all searching for someone whose demons play well with ours.
Don’t fight your demons. Your demons are here to teach you lessons. Sit down with your demons and have a drink and a chat and learn their names and talk about the burns on their fingers and scratches on their ankles. Some of them are very nice.
Despre noi..
Unii dintre noi isi amintesc ce mult au iubit, altii inca iubesc. Unii incep sa uite, altii incearca sa pastreze ce au. Unii renunta, altii nu realizeaza ca au pierdut demult. Unii plang, disperati dupa perioada in care simteau ca traiesc, simteau cum sangele care le curge prin vene nu e doar al lor, altii zambesc si ofteaza, accepta si inteleg, adorm spunandu-si “a fost!” si se trezesc realizand ca “…si nici n-o sa mai fie”. Unii iarta, pentru ca inca iubesc, si ar durea prea tare sa plece, altii nu iarta, pentru ca inca iubesc, si ar durea prea tare sa ramana. Unii pretind ca totul e bine – nu, de fapt, toti pretindem ca totul e bine. Unii mint ca sa nu faca rau, unii spun adevarul ca sa nu faca rau oricum mai tarziu. Unii cred ca s-a terminat, altii stiu asta. Unii se topesc de dor, altii nu indraznesc sa o faca. Unii cauta pe cineva care sa asculte cum “nu mai pot!”, altii tac si zambesc, crezand ca pana nu o spui cu voce tare, nu o simti. Unii mai asteapta inca un semn, altii si-au inchis demult telefoanele alea, oricum cine ar trebui sa sune, nu suna, si cine suna, chiar nu conteaza acum.
Unii lupta si azi, fara sa stie daca merita, fara sa stie prea clar de ce, dar o fac – altii au renuntat, putin satui. Adevarul e ca toti am obosit. Nimanui nu ii e de fapt bine, nicicum nu e bine. Dar vezi tu, daca si maine dimineata te trezesti cu ochii rosii, daca refuzi iar sa iesi din casa, daca iti petreci 23/24 de ore intrebandu-te iar “DE CE MAMA DRACULUI?”, nu faci nimic altceva decat sa pierzi o alta zi care peste ceva timp o sa realizezi ca putea fi altfel. Crezi ca lupti? Nu lupti. O lupta nu se duce singur, niciodata, in niciun razboi. Daca ai ramas singur, si inca te lupti, inseamna ca razboiul s-a terminat demult, iar tu pur si simplu nu intelegi ca e timpul sa iti iei lucrurile, sa tragi aer adanc in piept, si sa mergi acasa.
Nu ne e bine, dar am si uitat cum “facem sa fie bine”…
Huhh
It’s like you’re screaming but no one can hear. You almost feel ashamed that someone could be that important, that without them you feel like nothing. No one will ever understand how much it hurts. You feel hopeless like nothing can save you. And when it’s over and it’s gone, you almost wish that you could have all that bad stuff back so you could have the good.
” Eu am să plec, dar nu voi muri niciodată. “
La revedere, maestre!
aprilie 1930- ianuarie 2013
Nu credeți că ați părăsit lumea asta prea repede? Că ați plecat prea devreme?
Nu comentez modul în care a fost înmormântat și respect toate deciziile familiei. Poate nu trebuia să fie incinerat, poate așa a vrut el. Poate e dorința soției, poate e ultima sa dorință. Poate el vroia ca lumea să rămână numai ca amintiri plăcute și nu amintiri de la înmormântarea sa.
Așa s-a stins și ultima stea a filmului românesc, a generației de aur. A fost, este și va fi tatăl cinematografiei române. A scris istorie cu filmele sale. Mai avea multe de arătat lumii și mai avea multe filme de făcut.
OOdihnește-te în pace, maestre!
The Truth
“Only once in your life, I truly believe, you find someone who can completely turn your world around. You tell them things that you’ve never shared with another soul and they absorb everything you say and actually want to hear more. You share hopes for the future, dreams that will never come true, goals that were never achieved and the many disappointments life has thrown at you. When something wonderful happens, you can’t wait to tell them about it, knowing they will share in your excitement. They are not embarrassed to cry with you when you are hurting or laugh with you when you make a fool of yourself. Never do they hurt your feelings or make you feel like you are not good enough, but rather they build you up and show you the things about yourself that make you special and even beautiful. There is never any pressure, jealousy or competition but only a quiet calmness when they are around. You can be yourself and not worry about what they will t
hink of you because they love you for who you are. The things that seem insignificant to most people such as a note, song or walk become invaluable treasures kept safe in your heart to cherish forever. Memories of your childhood come back and are so clear and vivid it’s like being young again. Colours seem brighter and more brilliant. Laughter seems part of daily life where before it was infrequent or didn’t exist at all. A phone call or two during the day helps to get you through a long day’s work and always brings a smile to your face. In their presence, there’s no need for continuous conversation, but you find you’re quite content in just having them nearby. Things that never interested you before become fascinating because you know they are important to this person who is so special to you. You think of this person on every occasion and in everything you do. Simple things bring them to mind like a pale blue sky, gentle wind or even a storm cloud on the horizon. You open your heart knowing that there’s a chance it may be broken one day and in opening your heart, you experience a love and joy that you never dreamed possible. You find that being vulnerable is the only way to allow your heart to feel true pleasure that’s so real it scares you. You find strength in knowing you have a true friend and possibly a soul mate who will remain loyal to the end. Life seems completely different, exciting and worthwhile. Your only hope and security is in knowing that they are a part of your life.”
― Bob Marley
― Bob Marley
Curajul de a cadea in genunchi.
Am iubit-o pe Sandra când s-a prăbuşit în genunchi, ratând ultimul, îngrozitor!, chiar ultimul element al exerciţiului cu care altfel lua medalie.
Am iubit-o pe Cătălina când s-a clătinat pe bârnă, la limita căderii, şi a pierdut, la „masa verde”, medalia de bronz.
Le-am iubit pentru că sunt „bătrâne”. Când trebuie să concurezi cu nişte copile, tu fiind o femeie splendidă de 20 şi ceva de ani, cu un pieptar de medalii olimpice, mondiale şi europene, e mult mai greu decât atunci când erai şi tu o copilă strălucitoare în plin elan.
În orice sport, şi nu numai în sport, un golden old boy sau o golden old girl are un adversar în plus faţă de concurenţii tineri – teama de ridicol, teama de a fi compătimit.
Tinereţea poate fi tăvălită în praf– se ridică, se scutură şi merge mai departe, fără alte sentimente decât ciuda şi dorinţa de revanşa care îi stă înainte. Un senior însă, dacă ajunge să muşte ţărâna în faţa juniorilor şi a lumii întregi, la o competiţie care ar putea fi ultima pentru el, poate muri de durere şi ruşine, căci îşi ciobeşte în felul acesta o imagine clădită cu greu, într-o viaţă de muncă şi glorie. Şi atunci, preferă să-şi lustruiască medaliile, să facă spoturi publicitare şi pictoriale în reviste lucioase, fără să mai rişte intrarea în bătălie.
Cătălina şi Sandra n-au ezitat o clipă. Şi-au alungat teama de înfrângere, teama de ridicol, s-au bătut sub tricolor din toate puterile, au căzut, s-au ridicat, au avut noroc, au avut ghinion, au pierdut, au câştigat.
Au câştigat ceva mai preţios decât aurul şi argintul. Ceva ce poate face diferenţa între un mare campion şi un alt mare campion de-a lungul timpului neiertător – RESPECT!
Vă iubesc şi vă respect, Sandra şi Cătălina, Cătălina şi Sandra, fete de diamant!
Exercitiul la sol al Catalinei din finala JO (http://www.youtube.com/watch?v=LXBjBWgILNU)
Exercitiul la sol al Sandrei de la JO. (http://www.youtube.com/watch?v=H_IolhvWn10)
The power of the shower 